luni, 2 martie 2009

de ce?

Lucrurile care ne marcheaza intr-un sens sau altul se intampla cand nici nu ti-ai imagina...Pur si simplu intr-o seara minunata cand totul pare superb esti lovit in fata de viata care iti arata si alte parti ale ei mai putin perfecte ...Astazi ma intorceam din Pollus unde pitipongisem vreo 2 ore...seara perfecta,singura mea grija era licenta(pentru care ma socoteam lovita de soarta)dar se pare ca venise timpul sa vad si alta fata a lumii...Am intalnit o fata cam de varsta mea stand pe o plapuma pe casa scarii...nu are unde sa stea,ce sa manance,nu are o familie care sa ii fie alaturi si la care sa se poata intoarce orice ar fi...tot ce are este o plapuma si un corn....Dintr-o data toate grijile legate de licenta mi s-au parut o joaca...pana si pisica mea are o viata mai buna.As putea spune ca am vazut multi oameni fara casa si fara nici un viitor dar nici unul nu m-a marcat in asa masura...ma gandesc cum ar fii fost ea daca ar fi avut o sansa...poate ar fii fost mai buna,ar fii realizat mai multe decat multi dintre noi...si totusi...ei i-a fost rapita aceasta sansa de la inceput...de ce si mai ales pe ce baza s-a luat decizia asta?...Imi amintesc un catren scris de Omar Khayyam si cred ca abia acum realizez cu adevarat la ce se refera:
"Esti trist?Adu-ti aminte ca-n jur atatia sufar
Si ca dureri mai grele in Univers pot fi.
Alege-ti o femeie cu sanii albi,de nufar,
Sa n-o iubesti.Nici dansa nu poate a iubi."
Solutia cea mai buna pare sa iti traieste viata fara sa te plangi si sa incerci sa o lasi mai buna decat ai gasit-o...e tot ce poti sa faci intr-o lume incorecta si nemiloasa....

2 comentarii:

iulia spunea...

ma bucur ca te-am molipsit cu Omar Khayyam :)
E adevarat ca lumea e plina de lucruri mizerabile, dar sunt momente in care singurul lucru la care te poti gandi esti si tu problemele tale. Asa e. Crezi ca atunci cand trebuie sa ma trezesc la 7 sa ma duc la scoala, pe ploaie, frig si alte cacaturi, mai apuc eu sa ma gandesc la baiurile celorlalti? Clar nu. Ma gandesc doar la ''mizerabila'' mea soarta de copilas pierdut in lume,si imi plang de mila de nu mai pot.
Cu toate astea, noua ne e muuult mai bine decat la o buna parte din fiintele care isi duc traiul pe lumea asta imputita.
Nu-ti mai ramane decat sa te bucuri de ce ai tu in jurul tau, familie, electricitate, apa calda, mancare,internet si toate bla bla bla-urile care ne fac viata mai suportabila.

iulia spunea...

esti tu si problemele tale* (no si sa nu injur touchpadul sau durerea de cap?? )

Trimiteți un comentariu