Stau in pat si ma gandesc la tampeniile mele de zi cu zi:de ce atunci cand vrem sa vorbim cu cineva,cand avem si ocazia si totul e favorabil unei discutii pe care o asteptam de mult nu ne gasim cuvintele?Mi s-a intamplat chestia asta zilele trecute...vream sa vorbesc,vream sa ii spun tot,primeam si intrebari si pur si simplu nu puteam sa scot o vorba,nu puteam sa rostesc ce gandeam...Acum imi amintec scena si imi dau seama cat de ciudat am putut sa ma port...as fi putut sa ii spun,poate ar fi fost mai ok pentru mine daca ar fi stiut,poate ar fi inteles... poate... oricum a fost ultima discutie asa ca nu aveam de ce sa ma ascund...dar...asta e...e ciudat cum uneori nu gasesti cuvinte si te porti ca un copil imatur cand nu e cazul...
vineri, 29 mai 2009
joi, 21 mai 2009
luni, 18 mai 2009
"Poti sa traiesti o suta de ani, daca renunti la toate acele lucruri care te fac sa-ti doresti sa traiesti atat" spunea Woody Allen si are dreptate...viata e alcatuita din zambete,din priviri, din sunete, din persoane,fiecare avand o anumita valoare pentru noi...fara ele totul ar fi sec.Poate viata e atat de frumoasa pentru efemeritatea ei,pentru ca sti ca fiecare moment e unic si oricand totul poate disparea...la fel ca petalele unui trandafir...
sâmbătă, 16 mai 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)