bla bla bla

Stau in pat si ma gandesc la tampeniile mele de zi cu zi:de ce atunci cand vrem sa vorbim cu cineva,cand avem si ocazia si totul e favorabil unei discutii pe care o asteptam de mult nu ne gasim cuvintele?Mi s-a intamplat chestia asta zilele trecute...vream sa vorbesc,vream sa ii spun tot,primeam si intrebari si pur si simplu nu puteam sa scot o vorba,nu puteam sa rostesc ce gandeam...Acum imi amintec scena si imi dau seama cat de ciudat am putut sa ma port...as fi putut sa ii spun,poate ar fi fost mai ok pentru mine daca ar fi stiut,poate ar fi inteles... poate... oricum a fost ultima discutie asa ca nu aveam de ce sa ma ascund...dar...asta e...e ciudat cum uneori nu gasesti cuvinte si te porti ca un copil imatur cand nu e cazul...

un nou sfarsit

Toate lucrurile frumoase se termina repede...asa e si cu facultatea...a zburat si in curand am festivitatea...Da nu-i bai ...a fost frumos...Sefa de an ne-a cerut ceva poze pentru nu stiu ce si am facut si eu o "sedinta foto" azi dimineata...si uite ce a iesit....

"Poti sa traiesti o suta de ani, daca renunti la toate acele lucruri care te fac sa-ti doresti sa traiesti atat" spunea Woody Allen si are dreptate...viata e alcatuita din zambete,din priviri, din sunete, din persoane,fiecare avand o anumita valoare pentru noi...fara ele totul ar fi sec.Poate viata e atat de frumoasa pentru efemeritatea ei,pentru ca sti ca fiecare moment e unic si oricand totul poate disparea...la fel ca petalele unui trandafir...

poze

vedeta familiei...kitty...:P

a fost odata un vis...

A fost o data un vis...si ma intreb ce s-a intamplat cu el...a murit sau pur si simplu s-a ascuns undeva in mintea mea pentru a reveni la momentul oportun...Cand e prea tarziu...sau mai precis...exista prea tarziu pentru indeplinirea unui vis de cand erai copi?...Oare atunci eram mai curajosi si mai intelepti decat acum sau pur si simplu ne-am schimbat si dorintele noastre s-au schimbat si ele o data cu timpul?...Imi e dor de timpurile in care visam,si stiam ce vreau...dar nu-i stres...mi-am amintit ceea ce vream si am sa "pun osul la munca" sa imi pot realiza visele de care recunosc,chiar uitasem...Poate ar fi cazul sa te gandesti si tu daca esti ceea ce vreai atunci cand erai mic si daca nu poti face ceva pentru asta...Iti recomand o piesa...asculta versurile...http://www.youtube.com/watch?v=n6-v3ZAXIGg...

:)

Sunt acasa de cateva zile...planuri mari...sa imi termin licenta,sa imi termin proiectele si toate celelalte legate de faculta...Dar ma simt atat de bine cu ai mei,atat de protejata si de fericita incat chiar am uitat aproape de toate problemele cotidiene asa ca....planurile mele marete legate de proiecte si alte chestii au cam picat...Singura mea problema parea lipsa interactiunii cu prietenii si a iesirilor dar chiar si asta s-a rezolvat...Am iesit aseara cu un prieten bun ...a fost o seara super...de mult nu m-am mai simtit atat de bine,am ras am vorbit si am realizat ca si aici sunt locuri frumoase si oameni de calitate...merci Radu...cam atat acum...si stiu...e un articol fara nici o importanta pentru tine cel ce il citesti...dar pentru mine e important...nu neaparat acum ci peste ceva timp cand ma va ajuta sa imi amintesc de clipele frumoase de acasa...Pace si o vacanta faina...

you always you

Stii ca persoana iubita e langa tine si ti se pare ceva normal sa fie asa...ti se pare ca tot ce e in viata ta e normal sa fie asa dar de fapt lucrurile sunt altfel...esti norocos ca el/ea e langa tine ca ai tot ce ai sau alte chestii care ti se par firesti.Deschide ochii sa vezi ce frumoasa e lumea si ce multe motive ai sa fii fericit...nimic nu e asa pentru ca asa trebuie sa fie...totul e acolo pentru ca tu sa apreciezi asta si sa te bucuri....Iesi afara,bucura-te de vremea buna...care ai ghicit ...e motiv de bucurie nu e doar asa sa fie pentru "ca asa e normal"...fa toate nebuniile si traieste la maxim pentru ca toate oportunitatile iti sunt date sa profiti de ele...apreciaza persoana iubita pentru ca e unul din cele mai importante motive sa te simti bine si sa simti ca lumea e a ta...Si pt tine...nu uita sa asculti patrice inainte de culcare,sau orice altceva te face sa zambesti si sa visezi frumos...nu uita sa zambesti dimineata oricat de obosit ai fii...macar te-ai trezit si ai posibilitatea de a face ceva minunat in ziua respectiva...

Intre dezamagire si speranta

Stau in camera ascult Veritasaga...si...ma gandesc...la viata...la sentimente...la imagini...la priviri si la multe alte lucruri care nu se pot exprima in cuvinte,sunt atatea lucruri pe care ai vrea sa le spui cuiva,sa exprimi ceea ce simti dar...cand deschizi gura iti dai seama ca pur si simplu nu exista cuvinte care sa exprime ceea ce vrei tu indiferent cat de plastica si de cuprinzatoare ar parea lb.romana...Oscilez intre dezamagire si speranta...intre "raiul fericirii si iadul deznadesjdiei"...Intre bucuria ca am pe cineva langa mine si durerea ca nu e persoana pe care o iubesc...bucuria ca vine mama in vizita la mine si teama ca nu va fi multumita de mine...teama de licenta,de viata care ma asteapta dupa ce termin facultatea si nepasare ...fericirea de a fii inca un copil care isi permite sa ia totul in gluma...si frica de a nu o da in bara...si peste aceste mici framantari care parca imi fac viata putin mai grea m-a apucat o raceala naspa si ma simt ca dracu...

schimbari

Copilul ala mic si blond care facea mereu misto de el si de cei din jur a cam murit sau mnoa...s-a schimbat...asa ca...acum sunt satena(ciocolatie cum zic colegele mele)...da...e intr-adevar o schimbre dupa atatia ani in care am fost blonda dar pot sa spun ca marea schimbare e in interior...Consideram ca "traiesc intr-o lume in care toti se schimba doar eu raman la fel" dar nu era tocmai asa ...am descoperit ca si eu m-am schimbat si inca destul de tare...asa e mereu,ne schimbam in bine sau rau,ne maturizam,sau nu dar nimic nu ramane neschimbat...Imi vine sa rad cand ma gandesc cat de patetice si de aiurea mi se pareau cei ce mergeau cu prietena pe strada si cat misto puteam sa fac de oamenii indragostiti si inca nu pot sa cred ca am devenit la fel...aproape...si acum sigur Iulia rade da nu rade tu Batman ca pun pariu ca si la tine e la fel :P... Pana la urma sunt om si nimic din ceea ce e omenesc nu imi e strain si e ok totul atata vreme cat nu regret nimic si atata timp cat pot sa zambesc la toate prostiile din trecut si sa trec peste toate prostiile de care ma lovesc aproape zilnic...

sau alta data

Intr-o camera cu cea mai buna prietena a mea sau ma rog poate doar ma hranesc cu iluzia asta...nimeni nu vorbeste si asta nu de o zi sau doua ci de cateva saptamani fara explicatii sau alte chestii relevante...explicatia..."sunt ocupata","sunt obosita"sau alte expresii de gen.Imi ies din minti cand vad ca ceva nu e ok si nu mi se spune ce.Poate o sa imi spuna vreo data ce e sau ma rog ce a fost in acea perioada sau poate nu.Poate vom vorbi in seara asta sau alta data sau niciodata...depinde...Oricum nimic nu mai e la fel si ajung la concluzia ca oricat de ok ar fi prietenia cu o fata pana la urma lucrurile se racesc fara sa stii de ce sau cine a inceput...E tarziu..23:45 si maine ma trezesc dimineata asa ma duc si eu la somn...poate asa nu va mai fi aerul asta straniu de liniste in camera...Pace

singuratate

Cel mai puternic sentiment de singuratate te "ataca" atunci cand esti inconjurat de oameni...ma simt singura alaturi de oamenii care tin la mine si care imi incalca spatiul personal in ultimul timp...toti vor sa sta cat mai mult timp cu mine,sa mergem oriunde impreuna,sa facem chestii impreuna,sa fim siamezi...ce dracu e asa de greu de inteles ca vreau sa stau o perioada doar cu mine,ca ma simt sufocata si in acelasi timp singura cu toti si ca nu muzica pe care o ascult ma baga in depresie ci toate siropariile alea si incercarea lor de a intra cu bocancii in intimitatea mea...de ce toata lumea crede ca daca ne intalnim trebuie sa vorbim,mi se pare mult mai placut si mult mai ok sa stam si sa ascultam muzica fara sa spunem nimic...de ce toate cuvintele alea goale doar de dragul de a spune ceva cand nimic nu e de spus...nimeni nu intelege ca sunt momente in care preferi sa stai singur fara sa fii sunat din jumate in jumate de ora si sa fii intrebat daca te simti bine,de ce trebuie sa fii tot timpul bine dispus si gata sa faci conversatie cu toti si sa ii asculti cand au probleme...toti asteapta sa le spun daca am ceva daca ceva nu merge bine in viata mea dar nimeni nu vede ca problema sunt ei si ca oricum nu o sa imi "spal rufele in public"...ce as rezolva cu toate destainuirile,m-ar putea ajuta asta cu ceva,ma indoiesc sincer...la dracu sunt cu toane nu sunt blonda aia zambitoare si mereu bine dispusa de ce nu vede nimeni asta,am si eu dreptu sa fiu antisociala si sa ii urasc pe toti mai ales pe cei ce se incapataneaza sa ma ajute cand nu e nimic de facut...

de ce?

Lucrurile care ne marcheaza intr-un sens sau altul se intampla cand nici nu ti-ai imagina...Pur si simplu intr-o seara minunata cand totul pare superb esti lovit in fata de viata care iti arata si alte parti ale ei mai putin perfecte ...Astazi ma intorceam din Pollus unde pitipongisem vreo 2 ore...seara perfecta,singura mea grija era licenta(pentru care ma socoteam lovita de soarta)dar se pare ca venise timpul sa vad si alta fata a lumii...Am intalnit o fata cam de varsta mea stand pe o plapuma pe casa scarii...nu are unde sa stea,ce sa manance,nu are o familie care sa ii fie alaturi si la care sa se poata intoarce orice ar fi...tot ce are este o plapuma si un corn....Dintr-o data toate grijile legate de licenta mi s-au parut o joaca...pana si pisica mea are o viata mai buna.As putea spune ca am vazut multi oameni fara casa si fara nici un viitor dar nici unul nu m-a marcat in asa masura...ma gandesc cum ar fii fost ea daca ar fi avut o sansa...poate ar fii fost mai buna,ar fii realizat mai multe decat multi dintre noi...si totusi...ei i-a fost rapita aceasta sansa de la inceput...de ce si mai ales pe ce baza s-a luat decizia asta?...Imi amintesc un catren scris de Omar Khayyam si cred ca abia acum realizez cu adevarat la ce se refera:
"Esti trist?Adu-ti aminte ca-n jur atatia sufar
Si ca dureri mai grele in Univers pot fi.
Alege-ti o femeie cu sanii albi,de nufar,
Sa n-o iubesti.Nici dansa nu poate a iubi."
Solutia cea mai buna pare sa iti traieste viata fara sa te plangi si sa incerci sa o lasi mai buna decat ai gasit-o...e tot ce poti sa faci intr-o lume incorecta si nemiloasa....

fericire

De ce e atat de importanta fericirea?...Si cum este ea de fapt?...Astept sa ma gaseasca si sa nu mai plece niciodata...dar oare cum se obtine si mai ales cum se mentine?...Fericirea se considera a fi o stare interioara care nu are nimic de a face cu exteriorul...poti sa ai 0 lei,sa nu ai mancare in frigider si intretinerea de platit dar sa fii fericit sau poti sa ai tot ce vrei:prieteni,bani,etc si sa te simti ultimul om...Cum poti remedia situatia?...De multe ori ma gandeam ca fericirea mea ar depinde de un obiect sau de o persoana si asteptam sa am ceea ce consideram esential pentru a-mi aduce fericirea dar indata ce obtineam acel ceva imi dadeam seama ca nu mai are aceasi importanta pentru mine si fericirea se indeparta din nou,gaseam iar ceva ce mi-ar aduce cu siguranta fericirea si povestea se repeta la nesfarsit.Acum stiu ca ea depinde de el si ca el e cel care ma face sa rad,sa zambesc si sa traiesc viata la maxim.In cazul meu e el,in cazul tau poate fi orice sau nimic totul tine de mintea ta...doreste-ti sa fii fericit si vei fii...considera-te incapabil de asta si vei fii cel mai trist om...depinde de tine...Nu va veni nimeni sa iti spuna sa zambesti sau sa traiesti,tu esti cel care poate sa schimbe situatia dupa bunul plac...Toata durerea sta in perversitatea omului de a suferi...Chiar daca totul ar fii roz omul ar gasi ceva de care sa se planga,ceva care sa-l intristeze sau sa il raneasca pentu ca pana la urma in mintea noastra este intiparita vorba ca "dupa cea mai inalta stare de fericire urmeaza cea mai adanca prapastie a durerii"dar...tu poti controla asta si poti sa faci ca dupa o mare de fericire sa urmeze un ocean...

Se anunta o seara linistita in care sa citesc ceva si sa imi termin referatul,nimic nou sub soare...nimeni nu avea chef de o bere in oras...nimeni nu vrea sa iasa la un suc,la o maslina la ceva...Si totusi...parca parca se simte ceva in aer...nu stiu ce e...dar simt ceva alcool...nasul meu nu ma insala cand e vorba de lucruri asa de serioase...DA...colegele mele vor sa facem o seara de karaoke acasa pe muzica romaneasca veche si manele pentru cei ce nu nimeresc versurile+dans scenic...Seara de karaoke a fost si uite efectele....

pentru necunoscatori aveam in mana microfonul...

nu intreba...sufeream si eu pe ceva piesa...

un inceput incendiar...

era "microfon portabil" nu va ganditi la telefon
oricum misto seara...:))

tehnologia vietii

Tehnologia e ca aerul acum...tot ce facem tine de tehnologie in curand o sa folosim si hartie igienica digitala...ti se baga pe gat sa folosesti mereu netul, programe, calculatorul, telefonul, faxul,imprimanta si alte prostii .Sunt oameni care urasc tehnologia,da mnoa asta nu conteaza...stam in fata calcului si socializam pe mess...ne intalnim prietenii pe hi5,ne lasam commenturi daca vream sa vorbim,o sa apara in curand sotiile virtuale(asta in caz ca nu sunt deja),o sa ne spovedim online si o sa mergem la cluburi "misto"tot online...Hm...poate o sa apara si tigari virtuale sa nu trebuiasca sa coboram dracu sa le luam de la magazinul din coltul blocului ca mnoa...asa ne contaminam de aer si doamne fereste poate o sa luam si un virus...nu ai de unde sa stii ce nenorociri se pot intampla in lumea reala si atat de periculoasa...asadar stai in fata calculatorului si fa-ti o lume a ta...aia reala e "naspa"...si fara nici o legatura imi amintesc de o fetita suparata ca a luat minus fb pentru ca a trecut la categoria pesti pitonu...hm...cred k nu a gasit pe google suficiente detalii despre piton si dk tot incepea cu ''p''s-a gandit ca e peste...noa va las...savurati lumea virtuala...e "cool"...

stupid kid

Viata e o calatorie pentru care nu am platit nimic si pentru care nu avem nici un ghid,nu avem nici o idee despre locurile pe care le vom vizita...e o adevarata aventura...si prin urmare trebuie traita din plin pentru ca "ni s-a dat fara sa o cerem si ni se va lua fara sa fim intrebati"...Si totusi...am ajuns sa ma satur de o calatorie in care toate se schimba, oamenii, locurile, ideile existand doar o canstanta...eu...Da...simt ca totul se schimba si eu raman aceasi asteptand ca oamenii care mai demult erau langa mine si care insemnau mult sa revina sau sa isi aminteasca de mine...idei ce copil cretin pentru ca in mod clar acel ceva nu se va intampla.Mda...se pare ca iar am reusit sa fac un articol trist desi intentionam sa fie unul vesel...sau cine stie,o fi umor negru...

o zi in plus

e o zi rece,in care ploaia se revarsa asupra mea asemenea lacrimilor unui inger...as vrea sa ma plimb prin ploaie si sa plang,nimeni nu isi da seama ca plangi atunci cand ploaia te imbratiseaza...cu siguranta plimbarea m-ar ajuta...mi-ar lamuri anumite sentimente si mi-ar clarifica gandurile...dar ca de obicei...nu am timp...altceva e mai important...sa revenim totusi la ziua mea...minunat referat de predat,curs plictisitor si mai ales mii de certuri cu colega mea de camera...da nu-i stres incep sa ma obisnuiesc si sa nu ma mai enervez cand nu ma baga in seama,cand parerea mea e ultima pe care ar asculta-o,cand ma face mereu blonda sau imatura...in fine...toti avem zile grele...si totusi....afara ploua,s-a facut polei si cred ca am sa merg sa plimb saniuta rosie:))

La inceput de sesiune

Sesiune...dorinta de a face orice altceva,momentul in care adori sa faci curatenie sau orice altceva doar sa nu citesti(de exemplu eu scriu pe blog),clipe in care iti dai seama ca la faculta ta se fac si cursuri si unii profi chiar vorbesc despre niste chestii pe acolo...clipe frumoase cand nu dormi,nu mananci iar cafeaua si tigarile sunt cei mai buni prieteni....cam asta ar fi definitia unei perioade care vine mereu cand ai altceva mai bun de facut sau cand pur si simplu nu ai chef de ea...Nu cred ca exista o perioada potrivita pentru asa ceva,o perioada in care am avea chef sa invatam.Inainte de fiecare sesiune imi propun sa merg la examene pregatita si de fiecare data ma trezesc inspre dimineata examenului ca nici macar nu stiu bine la ce e examenul sau cum se numeste materia...oricum conteaza ca am avut intentia...acuma daca a ramas la stadiul de intentie nu conteaza prea mult...spor la tras de timp si fie ca profii sa fie intelegatori...

Inca un an

Hmm...un an nou...Orice inceput de an e plin de speranta,de dorinte si de planuri...Ne dorim mereu mai multi bani,mai mult noroc,fericire si alte chestii din astea.Cu toate astea implinirea lor nu tine doar de Karma,tine mai ales de noi...daca vom fii in stare sa facem ceva pentru noi sau daca vom ramane pasivi pentru ca la sfarsit sa ne plangem de lipsa norocului...Un an nou inseamne 365 de zile asemantoare cu tot atatea pagini goale ale unui roman nescris in care putem sa punem toate lucrurile pe care ni le dorim...depinde doar de noi daca scriem si in ce fel o facem...Indiferent de felul in care vom alege sa ne petrecem anul cred k e important sa stim ca cel mai bun lucru pe care il poate face un om este sa lase lumea putin mai buna decat a gasit-o...

Ganduri

Te simti uneori mizerabil…te simti ultimul om…ultima fiinta…De ce?...Ce te-a determinat sa ajungi asa…ce te-a determinat sa renunti la tot …sa crezi ca nimic nu mai merita…ca nu poti sa faci nimic…ca esti incapabil…de ce te invinuiesti mereu?...Ai facut lucruri neacceptate de societate? … Ce vrem de fapt…ce e toata abureala asta cu ce vrei sa fii…cu idealurile pe care cica le avem…Regulile sunt facute ca sa fie incalcate…totul se modifica…toate faptele despre care spunem ca sunt de neacceptat devin umane…devin ceva de inteles cand ti se intampla tie…Suntem o lume de ipocriti…de falsi…totul e … totul e acceptabil…totul e bun cand e facut de noi…totul e subiectiv…Ai fost si tu un om fericit la un moment dat…ai avut poate o iubita…prieteni…o familie care tinea la tine…ce s-a intamplat cu toate…de ce ai renuntat la tot?...Te autodistrugi ca sa uiti dar…chiar vrei sa uiti?...chiar merita sa faci sacrificial asta pentru uitare?...de ce sa uiti?…de ce sa nu folosesti de astea?...Pentru ce traiesti?...de ce nu mai traiesti?...atatea de ce-uri fara raspuns…atatea mistere ale vietii…de ce?...de ce???????...DE CE?????????...Se spune ca ne-am nascut cu toate misterele vietii dezlegate…impacati cu lumea si cu noi dar pe masura ce inaintam in viata uitam totul si incepem din nou sa cautam cararea…sa dezlegam misterul…sa gasim drumul…sa gasim PACEA…Un copil e de 1000 de ori mai intelept ca noi…dar desi suntem ‘’adulti’’copilul din noi inca exista…undeva in adancul sufletului nostru exista raspunsuri…exista linistea…exista calea…Poti sa le cauti in alcool…in rugaciune…in carti …in iubire…dar de fapt raspunsurile se gasesc in tine…trebuie doar sa sapi adanc…sa gasesti copilul care iti va aduce raspunsuri…pace…